Press ESC to close

0 17
2
Luluts
2 Min Read

Mama ei nu-i spunea povești din cărți fiindcă nu știa să citească. Era clasa a II-a când a ajuns în București, iar Marin credea că femeile frumoase nu trebuie să știe carte, altfel ar începe să fie periculoase bărbatului. Angela a învățat câtă școală a…

1 18
2
Luluts
2 Min Read

Am citit mult despre războaie. Am scris mult despre ele. Am terminat Istoria și cumva ‘război’ era mereu pe ordinea de zi, fie el din timpul Regelui Soare, Kosovo sau Irak, din ce în ce mai departe și din ce în ce mai aproape, mai…

Luluts
1 Min Read

Familia Arghir locuia la etajul șase și era condusă de Petru, un bărbat de vreo cincizeci de ani. Firele de păr alb i se veștejiseră în cap, acum un tron lucios pe care stăteau toate problemele lumii. Arghir se gândea mult, se gândea la orice. Trata cu aceeași seriozitate problemele lumii a treia, pe care le accesa printr-un televizor cu tub, la ora 17.00, și lipsa hârtiei igienice din baie, care îl lua prin surprindere de fiecare dată. Arghir se gândea la câini abandonați, la mezeluri și la nevastă-sa, care plecase când fetele lui erau mici. I se amestecau toate în cap și formau o pastă de nervi care-l făcea să molfăie cuvintele, să se bâlbâie și să aștearnă asupra interlocutorilor săi un taifun cu picuri de salivă.

Luluts
2 Min Read

Dacă ar exista un campionat de închis uși, l-aș câștiga pentru că pe unele dintre ele le-ascund prin pereți și nu le mai găsesc niciodată. Nu cred în curent, sunt unul dintre oamenii ăia progresiști care-și amintesc cum era când briza se strecura tiptil dintr-o…

Luluts
1 Min Read

Știam că vine. Începea pământul să-mi forfotească sub tălpi în timp ce florile bunicii bârfeau în grădină. Babele cartierului ghiceau din nou în cafea, îmi prevesteau ce știau mai bine, ce n-aveau ele, o viață nu foarte lungă, dar picantă. Le vedeam spionând prin gardurile de sârmă împletită lalelele celeilalte, competiția femeilor în vârstă, fotosinteză-viteză.

Luluts
3 Min Read

Îmi amintesc și acum iarna aia. Iarna din care am învățat multe, precedată de alte anotimpuri în care am învățat multe, de la cum să întind haine pe rufe la cum să fac ciorbă, albiturile se pun primele că fierb mai greu, la ce-nseamnă să încerci să înțelegi că urmează o pierdere, că vine, că nu ai ce face sau că orice ai face, nu poți face nimic.

Luluts
1 Min Read

Mi-amintesc și acum primul drum cu metroul, am plecat de-acasă, am coborât cu liftul cele 7 etaje, nu-mi plăcea deloc liftul, nu asculta de mine niciodată. Am trecut de magazinul din colț, urma să fie o peripeție. PRIMUL MEU DRUM CU METROUL. Un fel de tramvai sau așa ziceau oamenii mari. Am mers câteva străzi până la Iancului, ea mă ținea de mână, eu îi priveam coroana de soare. Lumina i s-a prelins pe față până când am luat-o pe scările rulante, dinți de metal care ne coborau înăuntrul orașului. Am ajuns jos de tot, orașul avea două limbi, mama știa pe care trebuia să o luăm noi. Era cea care duce la Bucur Obor, asta e piața prin care se rătăcește tata în fiecare duminică.

331

Luluts
1 Min Read

Am văzut mai demult un înger, căzuse pe linia tramvaiului 24, cel care trece pe lângă statuia din Dămăroaia și ajunge în capăt, la biserică. L-am văzut ridicându-se din flacăra albastră a unui aparat de sudură atunci când un muncitor între două vârste repara șinele.