Ești ca un diamant, doar că ești rubin

Nu știu de ce plonjează oamenii cu drag în tot felul de cutii de carton.  Nici măcar nu înțeleg de ce fâlfâie cu entuziasm aparatele acelea de lipit prețuri și simt nevoia de a-i eticheta pe ceilalți. Sau pe ei înșiși. Nu fiindcă nu sunt capabilă de empatie, ci fiindcă inutilitatea acestor demersuri nu contenește […]

READ MORE

România miroase a naftalină

Îmi amintesc și acum bocănitul sonor al pantofilor ei. De cum intra în clasă arbora o grimasă sictirită, se înarma cu răbdare și șervețele și începea să-și tamponeze fruntea – plină de sudoare, nicidecum de lauri. Nu vedea ridicolul situației în care ne punea de fiecare dată când avea pretenții de la ierbarele noastre de […]

READ MORE

Teribila acalmie

Întotdeauna am admirat acalmia pisicilor. Felul contemplativ în care se fixează lângă geam și privesc scrutător afară, la lumea aceea pe care și-o imaginează egoist ca fiind doar a lor. Eu nu am putut să fiu niciodată atât de ataraxică în relația cu lumea din jurul meu. Acum, privind înapoi nici nu știu foarte bine […]

READ MORE