2 grădini

ambele suspendate acum doar în ce-mi mai amintesc. Prima în Dămăroaia, unde bunică-mea dirija florile de-o parte și de alta a cărării, în timp ce chiriașa din față așternea prea mult fond de ten din beton peste pământ și-n curtea ei nu creșteau decât intrigile, minciunile și-un câine rău pe nume Elza. Raiul bunicii. Acolo […]

Mugurel

Mi-l amintesc acum, dar nu de parcă ar fi ieri, ci de parcă ar fi trecut veșnicii de-atunci. Tunelul care dă-n Gara de Est, strada Amiral Murgescu, e primăvară și e iarnă și e toate la un loc, dar mai ales Mărțișor, când o sfeclește cumplit. E tuns castron, are pistrui, noroc că are pleoape, […]

READ MORE

Pe bulevardul Gloriei II

Prima parte a povestirii. —- A stat câteva zile bune pe la geamuri, pândindu-l pe chiriașul misterios care-a făcut din întuneric cinematograf. În cele din urmă, a întrebat-o pe gazdă ce se-ntâmplă de nu-l vede, dacă e plecat în delegație sau dacă a răcit. Își făcuse deja câteva scenarii, în toate chiriașul semăna cu Alain Delon, […]

READ MORE

Pe bulevardul Gloriei

Suntem în anii ’80, în România se lăfăie comunismul. După ce a căutat zile-ntregi prin anunțuri, prin bârfele cartierului și-n alte vorbe care circulau fără frâne de la ureche la ureche, Marcela a reușit să-și găsească o gazdă care stătea pe bulevardul Gloriei. Casa în care urma să se mute era zgribulită, deși suflată cu […]

READ MORE

ți-am adus ghiocei

Primăvara venea și nu bătea în poartă, nu suna la sonerie, nu ne-ntreba dacă așteptăm musafiri, sărea pur și simplu gardul, în timp ce noi o așteptam cu sufletul la gură în camera întunecată de deasupra pivniței. În curtea bunicii mele, primăvara se-ntorcea ca la ea acasă, suspina printre fire de ghiocei, se prindea de […]

READ MORE

Șișu și Mura

Cosmosu ieșise la vândut de mure în dimineața aia cu -19grade, le luase de la un seamăn de-ai lui care aproviziona un hypermarket de cartier sărac, ăla le furase la rândul lui de-acolo. Ce naiba să facă sărăcanii cu mure în toiul iernii, când până și cartofii fierți cu sare sunt un lux? După ce […]

READ MORE

shaorma cu aurolac

Cu un număr mai mică decât ce ne trebuia nouă, lumea ne-a strâns la un moment dat și atunci shaormeriile nu se iviseră la fiecare colț, ca buruienile, alături de farmacii și bănci, de parcă funcționăm doar pe bază de gourmet, pastile și bani.

READ MORE

[1] Arghir

Familia Arghir locuia la etajul șase și era condusă de Petru, un bărbat de vreo cincizeci de ani. Firele de păr alb i se veștejiseră în cap, acum un tron lucios pe care stăteau toate problemele lumii. Arghir se gândea mult, se gândea la orice. Trata cu aceeași seriozitate problemele lumii a treia, pe care le accesa printr-un televizor cu tub, la ora 17.00, și lipsa hârtiei igienice din baie, care îl lua prin surprindere de fiecare dată. Arghir se gândea la câini abandonați, la mezeluri și la nevastă-sa, care plecase când fetele lui erau mici. I se amestecau toate în cap și formau o pastă de nervi care-l făcea să molfăie cuvintele, să se bâlbâie și să aștearnă asupra interlocutorilor săi un taifun cu picuri de salivă.

READ MORE