Cosmosu ieșise la vândut de mure în dimineața aia cu -19grade, le luase de la un seamăn de-ai lui care aproviziona un hypermarket de cartier sărac, ăla le furase la rândul lui de-acolo. Ce naiba să facă sărăcanii cu mure în toiul iernii, când până și cartofii fierți cu sare sunt un lux?

După ce s-a gândit nițel unde să vândă mai mult și mai bine, Cosmosu s-a dus la metrou la Eroii Revoluției, unde avea și vad, și trecători, și prieteni. Și-a luat cu el și țiganii, la o mură, la o mahoarcă și niște rachiu dosit în buzunar. L-ai fi recunocut sigur după scurta pe care o purta cu ștaif, gulerul cu blană orientat către cer și șișul pe care-l ținea la vedere, nu știi niciodată cu ce nebuni ai de-a face. S-a gândit nițel la preț și a decis să-l lase la 15lei, că vinde totuși un moft. S-a așezat pe vine, cu țiganii lui, lângă taraba improvizată din carton.

Ghinionul lui a fost să trec cu tata pe-acolo și să poftesc la murele alea mai ceva ca un urs. L-am întrebat cât costă, am aflat, am mustăcit, ‘sunt cam scumpe’, zic, dar ‘îmi iau câteva, așa de poftă, dă-mi de 15lei’. Tata se grăbea tare, așa că i-am zis să o ia înainte și a coborât la metrou, nu știu de ce țineam noi morțiș să mergem împreună către oriunde mergeam împreună, dar am înțeles că nu pot să țin oamenii pe loc, ‘pa, te pup, și eu’.

Și îmi pune țiganu’ mure într-o pungă d-aia imensă de Mega Image, iar eu văd roșu în fața ochilor și mă enervez groaznic fiindcă își bate joc de mine, iar mura aia aleargă de colo-colo în ditai punga, e verde și necoaptă și eu mai am până la salariu, las-o-ncolo de treabă. M-a și furat la cântar și mi-a pus puțină, că m-o fi văzut mai proastă. Iau punga și i-o arunc pe jos, la picioare, omagiu cu mure strivită și nervi făcuți din ață de cusut.

Și țiganu’ scoate șișu la mine, nervos că-mi permit să depun așa plângere zgomotoasă și dă să mă omoare, dar eu sunt rapidă, țacpac, am sunat la 112 și l-am pârât, ‘aruncă ăla pe jos, că te bat, ori io, ori poliția, nu fi tâmpit’, poliția venea, o auzeam în gând, clar, cu sirene cu tot.

Țiganu’ a aruncat șișu’, era d-ăla retractabil, am vrut să-l închid și m-am tăiat la deget, dar nu curgea sânge și eu m-am întrebat de ce, dar nu foarte insistent, nu-mi păsa foarte tare și mă bucuram că nu mă doare.

Poliția n-a mai ajuns, dar nici nu contează intervențiile rapide în vis.

 

Ilustrația furată de la Kadna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.