Eroii Evoluției

Mi-amintesc și acum primul drum cu metroul, am plecat de-acasă, am coborât cu liftul cele 7 etaje, nu-mi plăcea deloc liftul, nu asculta de mine niciodată. Am trecut de magazinul din colț, urma să fie o peripeție. PRIMUL MEU DRUM CU METROUL. Un fel de tramvai sau așa ziceau oamenii mari. Am mers câteva străzi până la Iancului, ea mă ținea de mână, eu îi priveam coroana de soare. Lumina i s-a prelins pe față până când am luat-o pe scările rulante, dinți de metal care ne coborau înăuntrul orașului. Am ajuns jos de tot, orașul avea două limbi, mama știa pe care trebuia să o luăm noi. Era cea care duce la Bucur Obor, asta e piața prin care se rătăcește tata în fiecare duminică.

READ MORE

(de fapt) eu sunt Laura

** Dreptul la replică-n rime. A se citi înainte poezia lui Iv, despre Laure.   Omonim-anonim   Hei Iv, Aici Laura, ediția princeps. Fata despre care-ai scris. M-ai chemat, am și venit, Cred că te-ai îndrăgostit.   Tre să știi nițel mai multe, Mici și vagi, chiar mai mărunte. Beau cafeaua, sunt erou, Și-aș fugi […]

READ MORE

O poveste frustrantă despre oameni la fel de frustrați

Cred că eram prin anul I când cineva mi-a trântit-o fix între sinapse. Oamenilor nu le plac cei care le confirmă propriile frustrări. -Hm, mi-am zis, gagica asta are mare dreptate. Invidia a luat cumva forma frustrării.   De-atunci și până acum, frustrarea a rămas în vogă. E un fel de manichiură franțuzească, doar că […]

READ MORE

Tratat despre pereţi (I)

din seria “exerciţii de sinceritate pohetică”   De teamă că adresantul nu va băga de seamă prezenţa-mi zumzăitoare, am ales de foarte multe ori să vorbesc cu pereţii. După îndelungi conversaţii asimetrice, neîmpărtăşite de adunătura verticală de moloz, am ajuns la concluzia că pornirea mea sortită eşecului a avut un rezultat mulţumitor: sunt expertă în […]

READ MORE

Parazitul aerian

Există mulți paraziți pe planeta asta: intestinali, formația, monstruleții ăia verzi care cresc pe balene, copilașii de 36 de ani care locuiesc cu mami și tati în garsoniera lor și eu. Dar eu sunt un parazit atipic, fiindcă de regulă nu parazitez mai nimic în afară de mine însămi (cu tot felul de gânduri și-un […]

READ MORE

România miroase a naftalină

Îmi amintesc și acum bocănitul sonor al pantofilor ei. De cum intra în clasă arbora o grimasă sictirită, se înarma cu răbdare și șervețele și începea să-și tamponeze fruntea – plină de sudoare, nicidecum de lauri. Nu vedea ridicolul situației în care ne punea de fiecare dată când avea pretenții de la ierbarele noastre de […]

READ MORE

De ce sunt supărați faraonii?

Am început, cu ziua de luni, să elaborez mintal o teorie care pleacă de la ceea ce familia mea numește ”săptămâna oarbă”. Această săptămână este săptămâna în care te îndrăgostești. Un fel de shields down din ambele părți- bâz, artificii și aritmie. Aceste zile se vor a fi minunate, presărate cu tot felul de mici […]

READ MORE

Un blog orfan cu un parinte ghiftuit

A fost odata ca niciodata, atunci cand odata este luna ianuarie a anului 2011, un blog aparent abandonat. Inainte sa indreptati amenintator aratatorul in directia mea, tin sa va informez ca demonul sesiunii este upon me.  Asta inseamna ca-s un robotel pe cafeina, care se crizeaza si procrastineaza. Nu stiu ce-i aia detasare de fel, asa ca […]

READ MORE

Santa’s little trolls

De câţiva ani, fiecare Crăciun e o dezamăgire. Cred că ultimul Crăciun în adevăratul sens al cuvântul a fost cel din 2007, când am decis să-l abolesc. Am stat până în seara de 24 decembrie fără luminiţe, fără globuleţe şi fără pom şi apoi mi-am dat seama că mi se cuibăreşte un crivăţ în suflet. […]

READ MORE

Năsturei

Croitoraşul cel viteaz era un ucigaş feroce de muşte, un corifeu al celor mai încâlcite cusături şi un jedi al nasturilor. Probabil că stăpânea destul de bine arta jongleriilor cu vipuşti. Noi în schimb o ducem rău şi la acest infim capitol. De ce? Fiindcă după cruciade infinite prin magazine, am reuşit să-mi cumpăr un […]

READ MORE