Mi-amintesc și acum primul drum cu metroul, am plecat de-acasă, am coborât cu liftul cele 7 etaje, nu-mi plăcea deloc liftul, nu asculta de mine niciodată. Am trecut de magazinul din colț, urma să fie o peripeție. PRIMUL MEU DRUM CU METROUL. Un fel de tramvai sau așa ziceau oamenii mari. Am mers câteva străzi până la Iancului, ea mă ținea de mână, eu îi priveam coroana de soare. Lumina i s-a prelins pe față până când am luat-o pe scările rulante, dinți de metal care ne coborau înăuntrul orașului. Am ajuns jos de tot, orașul avea două limbi, mama știa pe care trebuia să o luăm noi. Era cea care duce la Bucur Obor, asta e piața prin care se rătăcește tata în fiecare duminică.
îmi văd viitorul şi are ochi tulburi
24 Articles
** Dreptul la replică-n rime. A se citi înainte poezia lui Iv, despre Laure. Omonim-anonim …
Cred că eram prin anul I când cineva mi-a trântit-o fix între sinapse. Oamenilor nu le plac…
din seria „exerciţii de sinceritate pohetică” De teamă că adresantul nu va băga de seamă prezenţa-mi…
Există mulți paraziți pe planeta asta: intestinali, formația, monstruleții ăia verzi care cresc pe balene, copilașii de…
Îmi amintesc și acum bocănitul sonor al pantofilor ei. De cum intra în clasă arbora o grimasă…
Am început, cu ziua de luni, să elaborez mintal o teorie care pleacă de la ceea ce…
A fost odata ca niciodata, atunci cand odata este luna ianuarie a anului 2011, un blog aparent…
De câţiva ani, fiecare Crăciun e o dezamăgire. Cred că ultimul Crăciun în adevăratul sens al cuvântul…
Croitoraşul cel viteaz era un ucigaş feroce de muşte, un corifeu al celor mai încâlcite cusături şi…