A fost odata ca niciodata, atunci cand odata este luna ianuarie a anului 2011, un blog aparent abandonat. Inainte sa indreptati amenintator aratatorul in directia mea, tin sa va informez ca demonul sesiunii este upon me.  Asta inseamna ca-s un robotel pe cafeina, care se crizeaza si procrastineaza. Nu stiu ce-i aia detasare de fel, asa ca saptamanile astea par sa fie un PMS interminabil.

Imbucurator este insa faptul ca viata mea a devenit o pufosenie simpatica. Adica e aproape normala – eu am o intelegere proprie a normalitatii. O viata normala este o viata in care mergi pe strada si nu-l vezi pe King Kong suit pe Intercontinental, o viata in care nu exista fetitele Powerpuff si in care clovnii nu populeaza cosmarurile. Nu e totusi ca si cand lucrurile astea ar fi neaparat de nedorit.

La urma urmei, un King Kong de plastic pe Intercontinental ar putea sa promoveze foarte bine o marca de masini, fetitele Powerpuff ar putea sa faca promotii pentru Nesquik si clovnii.. astia sunt ciudati in orice context ar aparea.

Un alt punct pe ordinea de zi era acela referitor la existenta mea de gurmanda. Si, desi nu am facut asta niciodata pana acum, trebuie sa va spun sa va duceti sa mancati in Naser, un restaurant cu specific arabesc. Asta fiindca dupa ce am plecat de acolo am inteles de ce le plac arabilor femeile care umplu patul. La cat de buna e mancarea lor, se transforma automat in feederi (doamne apara si pazeste!). In fine, localul are izul specific al imigrantilor, se aud foarte multe “h-uri” guturale, televizorul este pe un canal al carui titlu este un serpisor cu puncte si preturile ar putea fi inscrise pe site-urile cu oferte. A! Si au si camile decorative pe ici si colo, ca sa adauge un plus de  savoare orientala arhitecturii. In caz ca nu ma credeti pe cuvant, ma sustin si metropotamii.

In afara de aceste doua minunate intamplari – sesiunea si Naserul- se mai petrec si alte lucruri despre care voi scrie foarte curand. Lucruri dragute, pe care le asteptam de mult. Mna, teasingul, bata-l vina!

 

 

PS: Sunt vie si frondeuseuiesc in continuare. Nu am diacritice fiindca Windows 7  e suparat pe mine in seara asta.

Vive  la resistance, pentru rage comicul dedicat.

10 thoughts on “Un blog orfan cu un parinte ghiftuit

    1. As fi vrut eu, dar n-a fost ideea mea. S-a filmat deja, acum e in post-productie. Probabil in 2 luni o sa fie gata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.