Am putut, încă de când eram mică, să-mi imaginez că orice am în față era cu totul…
cred că
M-am reapucat de sport acum vreun an și jumătate. Mă rog, reapucat e mult spus, în afară…
Mi-am auzit despărțirile. Unele au fost tocuri pe asfalt; mersul cuiva care se îndepărtează. Altele au foșnit…
Când eram mică, eram țicnita grupului. Eram copilul ăla care sărea garduri, fura vișine (care sunt cel…
1R. știi, cândva mama mi-a zis cel mai tare lucru din lume. eram mică și nu știam…
Cosmosu ieșise la vândut de mure în dimineața aia cu -19grade, le luase de la un seamăn…
Mi-a plăcut mai degrabă pentru că era melodioasă cum nu multe altele sunt. Dragoste la primul…
Știam că vine. Începea pământul să-mi forfotească sub tălpi în timp ce florile bunicii bârfeau în grădină. Babele cartierului ghiceau din nou în cafea, îmi prevesteau ce știau mai bine, ce n-aveau ele, o viață nu foarte lungă, dar picantă. Le vedeam spionând prin gardurile de sârmă împletită lalelele celeilalte, competiția femeilor în vârstă, fotosinteză-viteză.
Am văzut mai demult un înger, căzuse pe linia tramvaiului 24, cel care trece pe lângă statuia din Dămăroaia și ajunge în capăt, la biserică. L-am văzut ridicându-se din flacăra albastră a unui aparat de sudură atunci când un muncitor între două vârste repara șinele.
‘Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor’
Când trecea un avion pe deasupra casei în care am copilărit, casă care nu mai există decât în amintirile noastre colective, începeam să fredonez cântecelul acesta. Dar spre deosebire de ceilalți copii, eu nu-mi trimiteam cuvintele în sus ca pe niște baloane umplute cu heliu. Eu aveam destinatar.