Era 2007 când am crezut că s-a dus Crăciunul cu tot ce a însemnat el. Afară ningea ca-n poveștile alea cu magie, în Bucureștii Noi lumea își ținea respirația ca să nu facă planeta să se miște într-o direcție greșită, iar eu căram cu mâinile goale, pe stradă, un brad mai mare decât mine, pentru care mă tocmisem în Piața 16 Februarie vreo 20 de minute.
cred că
12 Articles
Omul s-a trezit de dimineață, s-a spălat pe dinți (pe mâini avea să se spele mai încolo), și-a șters mutra cu un prosop răpciugos, după care și-a făcut o cafea tare, fără zahăr. Caimac în cafea. Adică bani în limbajul cafegiilor. Și-a tras cămașa de sărbătoare pe el, a văzut că mai avea 10 minute la dispoziție și s-a repezit pe ușă. Trebuia să se grăbească, altfel întârzia la protest. Și-a apucat pancartele, a lăsat trei lozinci să i se scurgă din gură și a tulit-o. La metrou i-a sunat telefonul.