Șișu și Mura

Cosmosu ieșise la vândut de mure în dimineața aia cu -19grade, le luase de la un seamăn de-ai lui care aproviziona un hypermarket de cartier sărac, ăla le furase la rândul lui de-acolo. Ce naiba să facă sărăcanii cu mure în toiul iernii, când până și cartofii fierți cu sare sunt un lux? După ce […]

shaorma cu aurolac

Cu un număr mai mică decât ce ne trebuia nouă, lumea ne-a strâns la un moment dat și atunci shaormeriile nu se iviseră la fiecare colț, ca buruienile, alături de farmacii și bănci, de parcă funcționăm doar pe bază de gourmet, pastile și bani.

READ MORE

Vorbe de dulce

Mi-a plăcut mai degrabă pentru că era melodioasă cum nu multe altele sunt.   Dragoste la primul auz, știi că va fi înjurătura ta, se va rostogoli de pe buzele tale de fiecare dată când ceva sau cineva o să te calce pe bătături, o vei folosi pe post de burete ca să scoți cele […]

READ MORE

Ultimul stinge lumina

Știam că vine. Începea pământul să-mi forfotească sub tălpi în timp ce florile bunicii bârfeau în grădină. Babele cartierului ghiceau din nou în cafea, îmi prevesteau ce știau mai bine, ce n-aveau ele, o viață nu foarte lungă, dar picantă. Le vedeam spionând prin gardurile de sârmă împletită lalelele celeilalte, competiția femeilor în vârstă, fotosinteză-viteză.

READ MORE

331

Am văzut mai demult un înger, căzuse pe linia tramvaiului 24, cel care trece pe lângă statuia din Dămăroaia și ajunge în capăt, la biserică. L-am văzut ridicându-se din flacăra albastră a unui aparat de sudură atunci când un muncitor între două vârste repara șinele.

READ MORE

O poveste frustrantă despre oameni la fel de frustrați

Cred că eram prin anul I când cineva mi-a trântit-o fix între sinapse. Oamenilor nu le plac cei care le confirmă propriile frustrări. -Hm, mi-am zis, gagica asta are mare dreptate. Invidia a luat cumva forma frustrării.   De-atunci și până acum, frustrarea a rămas în vogă. E un fel de manichiură franțuzească, doar că […]

READ MORE

Cum să fii nesimțit pe înțelesul țestoaselor

Ritualul meu matinal este următorul: după ce mă trezesc înjur diminețile (dacă nu e dimineață mă întreb de ce nu am dormit mai mult și încerc să văd dacă sunt sau nu odihnită). Apoi, cu o lipsă desăvârșită de atenție și echilibru mă îndrept ca un zombie către cafetieră, responsabilă de bucuria mea intensă, eu […]

READ MORE

România miroase a naftalină

Îmi amintesc și acum bocănitul sonor al pantofilor ei. De cum intra în clasă arbora o grimasă sictirită, se înarma cu răbdare și șervețele și începea să-și tamponeze fruntea – plină de sudoare, nicidecum de lauri. Nu vedea ridicolul situației în care ne punea de fiecare dată când avea pretenții de la ierbarele noastre de […]

READ MORE

De ce sunt supărați faraonii?

Am început, cu ziua de luni, să elaborez mintal o teorie care pleacă de la ceea ce familia mea numește ”săptămâna oarbă”. Această săptămână este săptămâna în care te îndrăgostești. Un fel de shields down din ambele părți- bâz, artificii și aritmie. Aceste zile se vor a fi minunate, presărate cu tot felul de mici […]

READ MORE

Sunt un peștișor

Pe scurt, sunt în internship la Friends. Elfu‘s little helper cu Fishington Post. Acum am un motiv real pentru prezența-mi meteorică de-aici. Bun, acum că m-am alăturat bancului de peștișori, trebuie să vă spun că prima oară când am urcat la mansardă m-am simțit ca în fabrica de ciocolată a lui Willy Wonka. Minus the […]

READ MORE