Ritualul meu matinal este următorul: după ce mă trezesc înjur diminețile (dacă nu e dimineață mă întreb de ce nu am dormit mai mult și încerc să văd dacă sunt sau nu odihnită). Apoi, cu o lipsă desăvârșită de atenție și echilibru mă îndrept ca un zombie către cafetieră, responsabilă de bucuria mea intensă, eu fiind de altfel o cafegioaică hipotensivă. De regulă, după ce îmi beau cafeaua pe stomacul gol, ca orice om normal și autodistructiv, mă transform în navigator de interneți și-mi aloc câteva minute de stalkuit oameni.
Astăzi, după toate cele enumerate mai sus, a apărut la poarta mea o duduie care a început să vorbească cu grilajul, ceva la modul ”alooo, alooo, e cineva acasă?”. Pe mine chiar m-a afectat trainingul alor mei de când eram mică, ăla cu ”să nu deschizi străinilor”, așa că de cele mai multe ori nu mă sinchisesc să văd dacă au venit ăia care citesc contoarul, bătrâneii care vând lapte și brânză sau Făt Frumos care s-a hotărât să-mi facă o vizită neanunțată. Azi am avut prostul imbold de a ieși, imbold materializat sub forma întâmplării următoare.
La poartă era o duduie îmbrăcată modest, ușor foarte bronzată, care pusese pe jos o paporniță plină cu tot felul de cutii. M-a întrebat dacă beau cafea, i-am zis că da. Apoi a zis că e de la teleshopping și că am câștigat nu știu ce rahaturi. Mi-a pus în brațe o tigaie din teflon (cred că mai degrabă era suflată cu teflon), un ștergător de praf pe baterii, că nu mai sunt la modă cârpele, un set de cuțite și încă ceva, dar nu mai știu sigur ce, probabil tot o idioțenie d-asta casnică. Așa. Mi-a zis că trebuie să fac ceva pentru chestiile alea, și anume, să le fac reclamă. ”Vorbiți cu toți: vecini, rude, prieteni.” Pentru câteva scurte și rătăcitoare secunde chiar am crezut că muierea mă va cadorisi pe bune fără să-mi ceară un sfanț.
Evident, a doua chestie era să îi plătesc 150 RON, că atât costa transportul lor până la mine, iar ele valorau 700 de RON și blablacăcatblabla. Și în timpul ăsta, eu mă gândeam cât de nesimțită putea să fie toată povestea asta, cum băteau ele/ei la porțile bătrânilor care stau în Bucureștii Noi, bătrâni care se entuziasmează când aud cuvântul televizor sau teleshopping și cum nici măcar nu aș ști la ce ar trebui să sun ca să denunț o astfel de scârnăvie fără nume.
Mă întristează țara asta pe zi ce trece mai mult. Și nu fiindcă vagabondează câinii, nu fiindcă prosperă idioțenia crasă, nu fiindcă avem o carență cumplită când vine vorba de deodorante, ci fiindcă unii români, ca muierea de azi, sunt niște paraziți netrebnici care ar trebui reeducați. Știu că întreaga poveste denotă cât de creativ este omul ajuns la ananghie sau pus pe pungărit sau hotărât să trăiască fără să se spetească muncind, dar nu asta era relevant în tot incidentul. Ci faptul că nesimțirea nu-și cunoaște nici părinții, nici limitele, nici pedeapsa.
PS: Urmează un post despre Vama Veche și rapană.
ştii vorba aia, prost nu e ăla care cere, prost e ăla care dă.
p.s.: şi căratul cu cârca, cum (probabil) făcea doamna de mai sus, e tot muncă.
D`apoi ti-a cam zi-o Anca Sandu aici 🙂 Cate job-uri, in esenta lor nu sunt la baza acelasi lucru? Cati nu au job de sales-man sau sales-woman? Si apoi toti ne vindem intr-un fel sau altul 🙂
Amu’ ca pe tine te-a deranjat faptul ca te prostea pe fata, trebuie sa recunosc, nu e placut. Dar de cate ori nu am fost prostiti in viata noastra cand am dat ceva pe altceva? 😉 Think!
Pe scurt, trebuia sa o lasi pe tanti sa-si vada de drum refuzand politicos, ca suntem feti si fete educate, si sa-ti fi vazut de cafeaua ta aromata 😛
E de ani de zile treaba asta. Cand eram foarte mic, ai mei si-au luat o teapa cu o razatoare, 90% din vina mea (vazusem ceva la televizor si am inceput sa ma milogesc ca vreau si eu :)) )
eu mă enervasem pe faptul că-și aleseseră ca țintă bătrâneii din cartier și că nimic nu se schimbă niciofuckindată și cam atât.
targetul d-aia e target, să funcţioneze.
n-ai zis, i-ai dat 150 de lei şi ai vorbit cu toţi vecinii, rudele, prietenii? postul ăsta de pe blog nu se pune.
nu băi, nu i-am dat. am ratat șansa vieții mele de a fi recrutată de o șleahtă de impostori. asta e de fapt jalnic, că ele impersonau indivizi care se ocupă cu teleșopingul, nu cine știe ce personalități.
O mare placere post-ul tau. La cafea bauta pe stomacul gol l-am citit. Ma uit pe Twitter si vad ca a scris Luluts din nou post, l-am citit ca pe o bucata excelenta de carte, am regasit tot ce am admirat, tot ce admir la mintea ta. Regret implicatiile intamplarii si iti impartasesc tristetea gandindu-ma la oamenii vulnerabili care cred uneori un escroc. Important e ca ai scris, important e ca te gandesti la ei, important e ca nu accepti in continuare lucrurile care nu trebuie acceptate. Esti o putere si mai mare decat atunci cand ne scriam si asta a fost marea mea placere la cafea: (re)descoperirea puterii tale.
Chestiunea de baza este faptul ca se accepta prosteala (cuvantul „naivitate” e prea putin). Deci batraneii, de cele mai multe ori, o cam cauta cu lumanarea.
Tema poate fi dezvoltata la nivel de tratat.
Cu tot respectul, luluts, dar nu ar trebui să te arăți așa deranjată de persoanele care prostesc pe față. Prietenii știu de ce.
Și până la urmă, e ceva normal. Paraziții se înmulțesc acolo unde le este permis să se înmulțească. Acolo unde au ce mânca.Trăim în capitalism, capitalismul încurajează exploatarea oricărei oportunități.
@Cristina A fost o surpriză extraordinară să te regăsesc în comentarii (încă am un zâmbet destul de tâmp pe față). Sunt dese momentele în care mă gândesc la tine, cu toate că nu ți-am mai scris de mult, fiindcă ești unul dintre puținii oameni care reușesc să se agațe inopinat de mintea ta. Cel mai recent m-am gândit la tine când am văzut Persona lui Bergman. Nu știu de ce sau cum, dar așa s-a întâmplat. Cât despre mine, la fel de revoltată și de neresemnabilă 🙂
@Doamna Mamă Ce onoaaaaaare! Eu mă gândeam mult prea departe, la satisfacția acelor indivizi de a prosti pe cineva mult mai puțin dotat intelectualicește decât ei. Dar na, deja vorbim despre cu totul altceva.
@Coyote Trăim în capitalism, dar și în România. Ceea ce mie mi se pare extrem de paradoxal.
Next time, spray her with mace. >:)
:))) Esti atat de naiva sa crezi ca kestia asta au inventat-o romanii nesimtitori de soarta batranilor si a testoaselor solitare… Nu, kestia asta e de import, vine de-afara, din lumea civilizata si simtitoare. Cu o singura diferenta. Aia te pacalesc in asa fel incat te fac sa te si simti ultrasatisfacuta!