În clasa I, unii copii se pierd la careu și ajung niște stafii pe holurile școlii generale, acest animal gigant cu mii de ochi și mii de uși și mii de plăci de marmură pe jos. Bântuie preț de câteva minute bune. Cine s-a pierdut vreodată știe că mă simțeam ca un șoarece de laborator testat prima oară pentru orientare în spațiu. “Cum se face? Toate ușile astea arată la fel, mari, cât niște dulapuri gigantice în care aș putea să mă ascund, dar m-ascund aici, pe hol. Nu-i nimeni. Nimeni. “
(de fapt) eu sunt Laura
** Dreptul la replică-n rime. A se citi înainte poezia lui Iv, despre Laure. Omonim-anonim Hei Iv, Aici Laura, ediția princeps. Fata despre care-ai scris. M-ai chemat, am și venit, Cred că te-ai îndrăgostit. Tre să știi nițel mai multe, Mici și vagi, chiar mai mărunte. Beau cafeaua, sunt erou, Și-aș fugi […]
O poveste frustrantă despre oameni la fel de frustrați
Cred că eram prin anul I când cineva mi-a trântit-o fix între sinapse. Oamenilor nu le plac cei care le confirmă propriile frustrări. -Hm, mi-am zis, gagica asta are mare dreptate. Invidia a luat cumva forma frustrării. De-atunci și până acum, frustrarea a rămas în vogă. E un fel de manichiură franțuzească, doar că […]
România miroase a naftalină
Îmi amintesc și acum bocănitul sonor al pantofilor ei. De cum intra în clasă arbora o grimasă sictirită, se înarma cu răbdare și șervețele și începea să-și tamponeze fruntea – plină de sudoare, nicidecum de lauri. Nu vedea ridicolul situației în care ne punea de fiecare dată când avea pretenții de la ierbarele noastre de […]
De ce sunt supărați faraonii?
Am început, cu ziua de luni, să elaborez mintal o teorie care pleacă de la ceea ce familia mea numește ”săptămâna oarbă”. Această săptămână este săptămâna în care te îndrăgostești. Un fel de shields down din ambele părți- bâz, artificii și aritmie. Aceste zile se vor a fi minunate, presărate cu tot felul de mici […]
Năsturei
Croitoraşul cel viteaz era un ucigaş feroce de muşte, un corifeu al celor mai încâlcite cusături şi un jedi al nasturilor. Probabil că stăpânea destul de bine arta jongleriilor cu vipuşti. Noi în schimb o ducem rău şi la acest infim capitol. De ce? Fiindcă după cruciade infinite prin magazine, am reuşit să-mi cumpăr un […]
Evoluție
Vine un moment în care trebuie să îți iei niște angajamente serioase față de tine. Blogul acesta, finisat, mobilat și reimaginat este noul teren de joacă al cuvintelor mele. A fost și încă este un experiment. Primul meu rebranding. Fiți deci bineveniți. În curând voi detalia și circuitul blogului în netosferă.
It’s aliiiiiiiiiiiive
Băi, deci mi-s încă vie şi aptă să fac diverse chestii, precum circulat cu metroul, twitterit, observat detalii, comentat aiurea-n tramvai, vorbit de una singură cu tăt cu ecou şi-alte asemenea indeletniciri minunate – potrivite temperamentului meu schizoid. În altă ordine de idei, cu furia revoluţionară a lui Garibaldi (şi promit că-i ultima inserţie history-related […]
Aşa-mi vine câteodată
Băi, este septembrie. Şi-n afară de depresia aferentă lunii, resimţită îndeobşte de emoiaci, începe depresia studenţească, reprezentată de restanţe. Şi este o chestie infamă asta, fiindcă marea miză e în sesiunea propriu-zisă. Ce naiba mai contează acum dacă iei sau nu restanţele când ai picat examenul din vară? Este ca şi cum ai juca fotbal […]
Dulce-amor de sesiune
Ştii când te trezeşti dimineaţa şi ai stomacul precum un cearceaf mototolit, când ştii că ai multe lucruri de făcut şi eşti agitat şi te-njuri în gând? Când alergi la baie să te speli pe dinţi, dar te gândeşti să economiseşti ceva timp aşa că pui cafeaua la făcut între timp şi bagi zaharniţa în […]