** Dreptul la replică-n rime. A se citi înainte poezia lui Iv, despre Laure.

 

Omonim-anonim

 

Hei Iv,

Aici Laura, ediția princeps.

Fata despre care-ai scris.

M-ai chemat, am și venit,

Cred că te-ai îndrăgostit.

 

Tre să știi nițel mai multe,

Mici și vagi, chiar mai mărunte.

Beau cafeaua, sunt erou,

Și-aș fugi într-un tablou.

 

În schimb

Cobor

La metrou.

 

Țaca-paca-trosc pe șine,

Oameni goi în espadrile,

Dus-întors și ritm prea lent,

Sânge clocotind imberb.

 

Ziua depanez cuvinte,

Serile-s de luare-aminte,

Îl păstrez pe vino-ncoace

Dar e doar o carapace.

 

Bine-mi faci

și bine-ți

face.

 

O să-mi zici în șoaptă

La Sfântul Așteaptă:

Ploaie, zăpadă sau fie ce-o fi

Dacă n-ai fi, tot te-aș povesti.

 

Subtilizez priviri, deochiuri multe

Prin breton am catapulte

Te săgetez ca să visezi

Că ploaia ne prinde treji.

 

Miez de noapte

Miez

și crez.

 

Vise-ntruna, ca nebuna,

Realitatea-mi prinde urma,

Haos, Chrome și nebunie,

Cred că-mi trebe-mpărăție.

 

****

Asta-s eu pe lung, în rime,

Una dintre Omonime.

 

Iată, mi-am luat inima-n dinți și-am răspuns. Mi-am amintit cu ocazia asta că poezia este o meserie care se fură. Ce-i mai sus e după ureche, din rime care s-au lipit de mine (sic!).

Later edit: Astăzi Transp mi-a lăsat în inbox asta:

laura2

One thought on “(de fapt) eu sunt Laura

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.