2 grădini

ambele suspendate acum doar în ce-mi mai amintesc. Prima în Dămăroaia, unde bunică-mea dirija florile de-o parte și de alta a cărării, în timp ce chiriașa din față așternea prea mult fond de ten din beton peste pământ și-n curtea ei nu creșteau decât intrigile, minciunile și-un câine rău pe nume Elza. Raiul bunicii. Acolo […]

READ MORE

[1] Arghir

Familia Arghir locuia la etajul șase și era condusă de Petru, un bărbat de vreo cincizeci de ani. Firele de păr alb i se veștejiseră în cap, acum un tron lucios pe care stăteau toate problemele lumii. Arghir se gândea mult, se gândea la orice. Trata cu aceeași seriozitate problemele lumii a treia, pe care le accesa printr-un televizor cu tub, la ora 17.00, și lipsa hârtiei igienice din baie, care îl lua prin surprindere de fiecare dată. Arghir se gândea la câini abandonați, la mezeluri și la nevastă-sa, care plecase când fetele lui erau mici. I se amestecau toate în cap și formau o pastă de nervi care-l făcea să molfăie cuvintele, să se bâlbâie și să aștearnă asupra interlocutorilor săi un taifun cu picuri de salivă.

READ MORE

Vorbe de dulce

Mi-a plăcut mai degrabă pentru că era melodioasă cum nu multe altele sunt.   Dragoste la primul auz, știi că va fi înjurătura ta, se va rostogoli de pe buzele tale de fiecare dată când ceva sau cineva o să te calce pe bătături, o vei folosi pe post de burete ca să scoți cele […]

READ MORE

Ultimul stinge lumina

Știam că vine. Începea pământul să-mi forfotească sub tălpi în timp ce florile bunicii bârfeau în grădină. Babele cartierului ghiceau din nou în cafea, îmi prevesteau ce știau mai bine, ce n-aveau ele, o viață nu foarte lungă, dar picantă. Le vedeam spionând prin gardurile de sârmă împletită lalelele celeilalte, competiția femeilor în vârstă, fotosinteză-viteză.

READ MORE

Telefon cu taxă inversă

Îmi amintesc și acum iarna aia. Iarna din care am învățat multe, precedată de alte anotimpuri în care am învățat multe, de la cum să întind haine pe rufe la cum să fac ciorbă, albiturile se pun primele că fierb mai greu, la ce-nseamnă să încerci să înțelegi că urmează o pierdere, că vine, că nu ai ce face sau că orice ai face, nu poți face nimic.

READ MORE

331

Am văzut mai demult un înger, căzuse pe linia tramvaiului 24, cel care trece pe lângă statuia din Dămăroaia și ajunge în capăt, la biserică. L-am văzut ridicându-se din flacăra albastră a unui aparat de sudură atunci când un muncitor între două vârste repara șinele.

READ MORE

(de fapt) eu sunt Laura

** Dreptul la replică-n rime. A se citi înainte poezia lui Iv, despre Laure.   Omonim-anonim   Hei Iv, Aici Laura, ediția princeps. Fata despre care-ai scris. M-ai chemat, am și venit, Cred că te-ai îndrăgostit.   Tre să știi nițel mai multe, Mici și vagi, chiar mai mărunte. Beau cafeaua, sunt erou, Și-aș fugi […]

READ MORE

Familia mea numără o persoană

Mereu, de când eram mică, am fost angoasa numărul unu a surorii mele. Chiţăiam jucării din cauciuc, ţopăiam de numa-numa şi când trebuia să dorm, după ce mă legăna în prealabil pe picioare, Andreea mă întreba dacă moţăi, iar eu răspundeam că da – mdeh, nu eram un micuţ Einstein. Şi acum adorm exclusiv cu pătura […]

READ MORE

Parazitul aerian

Există mulți paraziți pe planeta asta: intestinali, formația, monstruleții ăia verzi care cresc pe balene, copilașii de 36 de ani care locuiesc cu mami și tati în garsoniera lor și eu. Dar eu sunt un parazit atipic, fiindcă de regulă nu parazitez mai nimic în afară de mine însămi (cu tot felul de gânduri și-un […]

READ MORE