mat

Tata s-a considerat întotdeauna mai deștept decât toți. Pentru el, totul era o tablă de șah. Fiecare mutare avea un sens. Viața însăși, pentru tata, era o strategie construită pentru punctul în care voia să ajungă. Aveam un raft în bibliotecă plin cu partide, maeștri, timpi, draci, scotea cărțile și le răsfoia când mai prindea […]

READ MORE

Buenos Aires

E cald, dar am să trec și la lucruri pe care nu le știm toți. Stau tolănită bărbătește pe canapea, o imagine pentru care bunică-mea ar putea să bată cale-ntoarsă din lumea celor drepți ca să mă certe, domnișoarele nu ar trebui să-și permită să stea așa indiferent de cât de cald ar fi. Sunt […]

READ MORE

lumina

în vinerea mare începea cursa înarmărilor și se transforma tot cartierul într-o masă nesfârșită de Paște: străzile- față de masă, casele- fripturici, grădinile- salate de lalele. babetele aproape că leșinau de la efortul creator de gust, țineau post negru în timp ce găteau, le tremurau genunchii prin bucătării. le mai auzeai zbierând la sticlele de oțet ca […]

READ MORE

#delirmatinal cu tata

tata nu dispărea niciodată de acasă prin crâșmulițe cu prietenii, prefera mai degrabă șprițul pe teren propriu, în bucătărie, spațiu special amenajat pentru fumătorii anilor ’90. dacă mă gândesc mai bine, ce mai făcea el era să rămână la fotbal după muncă și-l mai uita Dumnezeu pe-acolo, prin poartă, păzind echipa de eventuale goluri. ca […]

READ MORE

Chirie

Nu m-a învățat nimeni să fac frumos, orice ar însemna această expresie destul de tâmpițică. Dar am simțit mereu nevoia să o fac. Poate că așa am decis eu, copil fiind, să las ceva lumii care a încăput pe mâinile mele. Lumea mea. Desenam pe linoleum. Nu ca să-l distrug, ci ca să-l fac mai […]

READ MORE

Barbie & Tele7abc

Orice copil de la începutul anilor ’90 avea câteva bucurii. Alergam de la școală acasă ca să mă uit la Sailor Moon, de-mi uitam aproape și ghiozdanul în bancă. Îl dădeau pe TVR2, undeva după prânz. Încă sunt destul de convinsă că dorința mea de a schimba lumea e parțial moștenită de la televizor și […]

READ MORE

bomboane

Poate că cel mai bine dintre toate mă pricep să-mi amintesc. Bomboane în brad, o instalație veche cu felinare, e acolo probabil de dinainte să mă fi născut eu, cine știe. Iau o bomboană, mușc din ea, înăuntru e jeleu și eu zâmbesc cu gura până la urechi și plescăi cu poftă. Miroase a sarmale, […]

READ MORE

2 grădini

ambele suspendate acum doar în ce-mi mai amintesc. Prima în Dămăroaia, unde bunică-mea dirija florile de-o parte și de alta a cărării, în timp ce chiriașa din față așternea prea mult fond de ten din beton peste pământ și-n curtea ei nu creșteau decât intrigile, minciunile și-un câine rău pe nume Elza. Raiul bunicii. Acolo […]

READ MORE

Mugurel

Mi-l amintesc acum, dar nu de parcă ar fi ieri, ci de parcă ar fi trecut veșnicii de-atunci. Tunelul care dă-n Gara de Est, strada Amiral Murgescu, e primăvară și e iarnă și e toate la un loc, dar mai ales Mărțișor, când o sfeclește cumplit. E tuns castron, are pistrui, noroc că are pleoape, […]

READ MORE