August 2, 2018

Profa de RO & the sound of the police

Când eram în liceu, am ajuns cu profa de română la secția de poliție de pe strada pe care învățam. Nu eram un copil problemă, ci un amestec dubios de creativitate, rebeliune prost aplicată și creier, ceea ce făcea încadrarea mea într-o categorie destul de grea. Chiuleam, dar învățam bine. La română nu luam niciodată […]

Iubirea

Mama mea e toată doar cuvinte. ‘Nu mai umbla cu spatele ăla gol.’ ‘Pune-ți căciula aia pe cap.’ ‘Nu vreau.’ ‘Bine.’ 3 ore mai târziu, tot eu: ‘Mama, ai căciula cu tine?’ ‘Hai, mă, mamă, mă, cum speli vasele alea? Lași numai zoaie.’ ‘Ești prea dezordonată, mamă. Cine-o să te ia așa?’ ‘Dacă tu vrei […]

READ MORE

Nana

Copilăria mea a fost un șir nesfârșit de așteptări. Așteptam ca un cățel anxios să vină mama de la muncă. O așteptam pe soră-mea să se-ntoarcă de la liceu, mă pregăteam zilnic să mă prefac că dorm la prânz. Însă cea mai lungă dintre așteptări era cea a Nanei. Nana era sora mai mare a […]

READ MORE

mat

Tata s-a considerat întotdeauna mai deștept decât toți. Pentru el, totul era o tablă de șah. Fiecare mutare avea un sens. Viața însăși, pentru tata, era o strategie construită pentru punctul în care voia să ajungă. Aveam un raft în bibliotecă plin cu partide, maeștri, timpi, draci, scotea cărțile și le răsfoia când mai prindea […]

READ MORE

#delirmatinal cu tata

tata nu dispărea niciodată de acasă prin crâșmulițe cu prietenii, prefera mai degrabă șprițul pe teren propriu, în bucătărie, spațiu special amenajat pentru fumătorii anilor ’90. dacă mă gândesc mai bine, ce mai făcea el era să rămână la fotbal după muncă și-l mai uita Dumnezeu pe-acolo, prin poartă, păzind echipa de eventuale goluri. ca […]

READ MORE

Barbie & Tele7abc

Orice copil de la începutul anilor ’90 avea câteva bucurii. Alergam de la școală acasă ca să mă uit la Sailor Moon, de-mi uitam aproape și ghiozdanul în bancă. Îl dădeau pe TVR2, undeva după prânz. Încă sunt destul de convinsă că dorința mea de a schimba lumea e parțial moștenită de la televizor și […]

READ MORE

bomboane

Poate că cel mai bine dintre toate mă pricep să-mi amintesc. Bomboane în brad, o instalație veche cu felinare, e acolo probabil de dinainte să mă fi născut eu, cine știe. Iau o bomboană, mușc din ea, înăuntru e jeleu și eu zâmbesc cu gura până la urechi și plescăi cu poftă. Miroase a sarmale, […]

READ MORE

2 grădini

ambele suspendate acum doar în ce-mi mai amintesc. Prima în Dămăroaia, unde bunică-mea dirija florile de-o parte și de alta a cărării, în timp ce chiriașa din față așternea prea mult fond de ten din beton peste pământ și-n curtea ei nu creșteau decât intrigile, minciunile și-un câine rău pe nume Elza. Raiul bunicii. Acolo […]

READ MORE