acum, aici

Ce aproape pare totul și ce departe e de fapt. Sau invers, nu-mi dau seama. Era o tragedie să fii nevoit să rămâi în casă atunci când erai copil. Și acum e, dovadă că o parte din noi rămâne mereu cu un picior în copilărie sau ce credem noi că mai știm despre ea. Veneau […]

READ MORE

Prognoze [II]

După ghicitul în cafea, practică întreruptă de moartea membrelor găștii de băbuțe și, deci, tristețea direct proporțională a întâlnirilor la cafea, mamaie a trecut la ghicitul în gesturile pisicilor, o tehnică mai simplă de a dibui vremea. Urmărea să vadă cu ce lăbuță se spală pisicile ca să prezică dacă vremea se va înrăutăți sau […]

READ MORE

Prognoze [I]

Mamaie ghicea vremea în multe lucruri. Ce nu știu este dacă făcea asta din cauză că nu prindea niciodată ora la care se dădea buletinul de știri sau pentru că nu prea ne interesa de fapt vremea adevărată, ci cea pe care o puteam prezice și, deci, controla. Erau anii ’90, iar televizorul nostru mergea […]

READ MORE

Triptic

1R. știi, cândva mama mi-a zis cel mai tare lucru din lume. eram mică și nu știam sa număr. am început sa vorbesc târziu. sunt singuratică, chiar sunt. sunt un copil care stă într-o căsuță în copac și scrie, iar tu ești un copil care aleargă pe câmp în jurul soarelui, niciodată în cerc. tu […]

READ MORE

Profa de RO & the sound of the police

Când eram în liceu, am ajuns cu profa de română la secția de poliție de pe strada pe care învățam. Nu eram un copil problemă, ci un amestec dubios de creativitate, rebeliune prost aplicată și creier, ceea ce făcea încadrarea mea într-o categorie destul de grea. Chiuleam, dar învățam bine. La română nu luam niciodată […]

READ MORE

Iubirea

Mama mea e toată doar cuvinte. ‘Nu mai umbla cu spatele ăla gol.’ ‘Pune-ți căciula aia pe cap.’ ‘Nu vreau.’ ‘Bine.’ 3 ore mai târziu, tot eu: ‘Mama, ai căciula cu tine?’ ‘Hai, mă, mamă, mă, cum speli vasele alea? Lași numai zoaie.’ ‘Ești prea dezordonată, mamă. Cine-o să te ia așa?’ ‘Dacă tu vrei […]

READ MORE

Nana

Copilăria mea a fost un șir nesfârșit de așteptări. Așteptam ca un cățel anxios să vină mama de la muncă. O așteptam pe soră-mea să se-ntoarcă de la liceu, mă pregăteam zilnic să mă prefac că dorm la prânz. Însă cea mai lungă dintre așteptări era cea a Nanei. Nana era sora mai mare a […]

READ MORE

mat

Tata s-a considerat întotdeauna mai deștept decât toți. Pentru el, totul era o tablă de șah. Fiecare mutare avea un sens. Viața însăși, pentru tata, era o strategie construită pentru punctul în care voia să ajungă. Aveam un raft în bibliotecă plin cu partide, maeștri, timpi, draci, scotea cărțile și le răsfoia când mai prindea […]

READ MORE

#delirmatinal cu tata

tata nu dispărea niciodată de acasă prin crâșmulițe cu prietenii, prefera mai degrabă șprițul pe teren propriu, în bucătărie, spațiu special amenajat pentru fumătorii anilor ’90. dacă mă gândesc mai bine, ce mai făcea el era să rămână la fotbal după muncă și-l mai uita Dumnezeu pe-acolo, prin poartă, păzind echipa de eventuale goluri. ca […]

READ MORE