Familia mea numără o persoană

Mereu, de când eram mică, am fost angoasa numărul unu a surorii mele. Chiţăiam jucării din cauciuc, ţopăiam de numa-numa şi când trebuia să dorm, după ce mă legăna în prealabil pe picioare, Andreea mă întreba dacă moţăi, iar eu răspundeam că da – mdeh, nu eram un micuţ Einstein. Şi acum adorm exclusiv cu pătura […]

READ MORE

Tratat despre pereţi (I)

din seria “exerciţii de sinceritate pohetică”   De teamă că adresantul nu va băga de seamă prezenţa-mi zumzăitoare, am ales de foarte multe ori să vorbesc cu pereţii. După îndelungi conversaţii asimetrice, neîmpărtăşite de adunătura verticală de moloz, am ajuns la concluzia că pornirea mea sortită eşecului a avut un rezultat mulţumitor: sunt expertă în […]

READ MORE

Verişorul meu, peştele balon

Cred că pe undeva, eu şi peştele balon suntem relativ înrudiţi. Sau mi-ar plăcea să fim. Când peştele balon e trist, se umflă de râs. Când e vesel, îl umflă râsul. Când e nervos, pocneşte de nervi. Când e curios, se dezumflă. Rămâne adesea cu buza umflată, dar e ţantoş, aşa că se umflă în […]

READ MORE