Nu știu de ce plonjează oamenii cu drag în tot felul de cutii de carton. Nici măcar nu înțeleg de ce fâlfâie cu entuziasm aparatele acelea de lipit prețuri și simt nevoia de a-i eticheta pe ceilalți. Sau pe ei înșiși. Nu fiindcă nu sunt…
Îmi amintesc și acum bocănitul sonor al pantofilor ei. De cum intra în clasă arbora o grimasă sictirită, se înarma cu răbdare și șervețele și începea să-și tamponeze fruntea – plină de sudoare, nicidecum de lauri. Nu vedea ridicolul situației în care ne punea de…
Întotdeauna am admirat acalmia pisicilor. Felul contemplativ în care se fixează lângă geam și privesc scrutător afară, la lumea aceea pe care și-o imaginează egoist ca fiind doar a lor. Eu nu am putut să fiu niciodată atât de ataraxică în relația cu lumea din…
Am început, cu ziua de luni, să elaborez mintal o teorie care pleacă de la ceea ce familia mea numește ”săptămâna oarbă”. Această săptămână este săptămâna în care te îndrăgostești. Un fel de shields down din ambele părți- bâz, artificii și aritmie. Aceste zile se…
Pe scurt, sunt în internship la Friends. Elfu‘s little helper cu Fishington Post. Acum am un motiv real pentru prezența-mi meteorică de-aici. Bun, acum că m-am alăturat bancului de peștișori, trebuie să vă spun că prima oară când am urcat la mansardă m-am simțit ca…
A fost odata ca niciodata, atunci cand odata este luna ianuarie a anului 2011, un blog aparent abandonat. Inainte sa indreptati amenintator aratatorul in directia mea, tin sa va informez ca demonul sesiunii este upon me. Asta inseamna ca-s un robotel pe cafeina, care se crizeaza si…
De câţiva ani, fiecare Crăciun e o dezamăgire. Cred că ultimul Crăciun în adevăratul sens al cuvântul a fost cel din 2007, când am decis să-l abolesc. Am stat până în seara de 24 decembrie fără luminiţe, fără globuleţe şi fără pom şi apoi mi-am…
Croitoraşul cel viteaz era un ucigaş feroce de muşte, un corifeu al celor mai încâlcite cusături şi un jedi al nasturilor. Probabil că stăpânea destul de bine arta jongleriilor cu vipuşti. Noi în schimb o ducem rău şi la acest infim capitol. De ce? Fiindcă…
Părea să fie o zi ca toate celelalte. Nu era. Fusesem asaltată din toate părţile cu scurtmetrajul celor de la Friends, intitulat izbitor „Romania je t’aime”. După ce l-am vizionat şi comentat cu actorul principal, Vladi-cel-făr-de-blog-momentan, am decis să am exclusivitate pe primul şi unicul…
De câteva săptămâni, Vasile-domnitor-peste-Utopia-Balcanică a început cruciada împotriva muzicii proaste. Sus-numitul se bucură de susținerea mea necondiționată. M-am săturat ca urechiușele mele să fie sodomizate de Inna, Dan Bălan și alți asemenea corifei într-ale dispunerii nemelodioase a notelor muzicale. Fiindcă mă consider în mod neoficial…
