Am început, cu ziua de luni, să elaborez mintal o teorie care pleacă de la ceea ce familia mea numește ”săptămâna oarbă”. Această săptămână este săptămâna în care te îndrăgostești. Un fel de shields down din ambele părți- bâz, artificii și aritmie. Aceste zile se vor a fi minunate, presărate cu tot felul de mici bucurii și întâmplări care-ți demonstrează că viața aceasta este roz bombon, că reciprocitatea sentimentală e o chestie de dorit și alte asemenea.

Ei bine, săptămâna mea a început groaznic. În primul rând, sunt la un grad (cu minus) distanță de o pneumonie de neuitat. Tușesc, am nasul exfoliat, arăt ca nevasta abandonată a renului Rudolf și mă sufoc când dorm. În plus, visez tot felul de chestii ciudate, cum ar fi că sunt tester CIA de avioane. E drăguț, dar obositor. Asta a fost luni.

Marți am decis să mă baricadez în casă. Un plan ușor de implementat. Mi-am pus pătura-n cap și am îmbrățișat laptopul. Stimabilul nu se încărca, deși era băgat în priză. Am decis să fiu bărbată și să întorc cablul pe toate părțile, chestie care mi-a reușit până când au început să sară scântei din el. M-am speriat, am sărit ca arsă (hăhă), am adulmecat mirosul de plastic ars și am plecat să-mi iau alt cablu d-ăla. L-am cumpărat, l-am testat la un nene care știa treburi d-astea electronice și m-am întors acasă congelată.

Precizare: Speranțele mele de a mă încălzi acasă au fost de scurtă durată, fiindcă tata este un fel gestapo al centralei. Din acest motiv, la noi în casă s-ar simți foarte confortabil urșii polari.

Azi m-am trezit destul de voioasă. Nici asta nu a durat mult, fiindcă m-a sunat ofițerul SS al centralei ca să-mi spună că centrala picură.”Okay, îi zic. Picură. Și ce?”. Îmi răspunde nonșalant ca se grăbea și că nu a oprit-o. Mă ridic, mă deplasez în bucătărie. Baltă considerabilă de apă + mop înghețat replică după capul medusei + păianjenul cioabă, rege peste ceilalți păianjeni = bleah. Am oprit apa în toată casă, centrala nu funcționează, casa mea ar putea să găzduiască un patinoar. Sunt nefericită, da. Mai cu seamă că centrala malefică mi-a distrus 3 cărți. Toată apa din sistem s-a scurs la mine în cameră, iar eu am cărți pe jos. Așa-mi place mie.

Mă simt ca după molimele Egiptului. Vlăguită, iritată și frustrată. Mi-e însă mult prea frig ca să mă manifest în toată splendoarea. Revenind,  această săptămână se prefigurează drept opusul săptămânii oarbe.  E o săptămână dintr-aia care se strecoară insidios printre celelalte săptămâni și pare să fie okay, dar de fapt concentrează toată energia negativă a universului asupra ta. Am s-o botez săptâmâna polară și am să vă urez să nu aveți niciodată parte de ea.

 

PS: De-acum, cea mai groaznică insultă pe care o voi folosi va fi ”Ești o centrală stricată”.

9 thoughts on “De ce sunt supărați faraonii?

  1. Cumva la mine a inceput altfel, sau am decis eu sa o privesc altfel, aplaudandu-ma singura ca pot sa aleg cans si daca sa ies din casa. Totul pana azi. Molimele, toate, o data, mi s-au asezat frumos in minte si c’est fini! Oh, mon Dieu! Nu neplace. E o saptamana inoportuna.

  2. Ah, luluts în toată splendoarea ei, trăznind și bufnind… Îmi lipsea stilul tău. Nu că aș fi eu cine știe ce critic literar-artistic, dar… place.

    Rudolf e un fraier.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.