Nu, nu chiar. Adică vara e ceva frumos, aşa, per total, doar că o strică temperatura. Dacă ar fi mereu doojdoo de grade aş fi extatică. Bine, eu găsesc mereu motive de extaz. Şi chestiile asociate verii, alea da, alea fac toată piesa: băutură, somn până la ore exasperant de târzii, viaţă de noapte, tâmpenii, dormit la Meri zile-ntregi (atât de-ntregi sunt zilele alea că am până şi propria mea periuţă de dinţi la ea acasă, deci relaţia noastră ilegitimă s-a concretizat deja sub o formă sau alta :D).

Eh, temperatura e anevoioasă mai ales când ai spasmofilie şi te mai ia cu leşin prin fauna urbană. Aşa, momentele alea când vezi dalmaţieni sau pe Duhul Sfânt şi îţi doreşti să înceapă să ningă. Dar nu se poate, că eşti în autobuz şi staţiile-s atât de lungi că-ţi vine să te-arunci pe geam. Şi desigur, întotdeauna se găseşte o cucoană să-ţi tragă un cot în stomac, fiindcă o împingi. Babe nebune.

Ideea este alta. S-au deschis ştrandurile. Şi la ştrand, na, ca tot omu’. Şi de bine şi de rău, ai toate păsăricile şi păsăroii posibili. Ar merge un studiu de antropologie pe Ciurel, par example. Cred că am descoperi la tipologii de am putea inventa basme de secol XXI pentru posteritate. En fin, să trecem la subiect.

Şi eram eu în 41, tramvaiul-minune. Ăia-ţi vând acolo propria geantă dacă-i enervezi niţel. Serveţeleee uuu-meee-deeee, şerveţelee uscateeee, brichete, portofele, pixuri, cursul de istorie antică. Oameni cu mâini de pe care se scurge dexteritatea aşa cum se scurge grenadine-ul în pahar printre cuburile de gheaţă. Şi la Crângaşi, that’s when we get funky. Se urcă toţi brotacii bronzaţi de pe ştrand, cu toate mamzelele aferente. Şi câteodată pe lângă mamzele mai sunt şi copii. Şi peturi de Timişoreana.

Ei, şi cum eram eu ca autista cu muzica-mi urechi şezând pe-un scaun pe care-l vânasem vreo 2 staţii, se urcă la Crângaşi un nene de vreo treij de ani, cu petul de bere- cel mai bun prieten al omului, cu nevastă-sa gravidă şi cu fiica, o puştoaică grăsuţă de vreo 8-9 ani care mă privea de parcă ar fi vrut să-mi scoată ochii cu mânuţa delicată a păpuşii ei Barbie. Şi bea în tramvai de parcă ar fi fost în Vamă, unde nu mai contează unde eşti, atâta timp cât bei. Şi nu numai el, dar şi nevastă-sa, care avea în mână o cutie de ceva energizant – pun pariu că-i atât de sănătos pentru copilul nenăscut. Şi s-au certat tot drumu’, de mă gândeam că Dan Diaconescu ar mai fi făcut ceva audienţă cu ei. Crimă sângeroasă în tramvaiul 41, nesoldată cu victime.

De la chiloţi până la „Mă-ta e de vină pentru tot”, s-au certat staţii interminabile. Şi el, ciuful familiei, roşu ca un rac storcit de-un tir pe trecerea de pietoni, îşi strângea la piept fiica – da, încă mă privea intrigată- şi sticla de bere. Păi mi se pare corect, mai întâi a fost berea şi apoi copila. Sau na, poate că şi berea a avut un aport important în naşterea fetiţei.

Şi în tot răstimpul ăsta eu tot mă gândeam cu cine dracu’ votez. Am votat cu sufletul în mâna stângă şi ştampila-n dreapta, sperând să nu ne reprezinte nişte imbecili. Lucru care s-a şi întâmplat. Şi-atunci am realizat că-i degeaba în general şi-n particular.

Să avem numai succesuri, deci. Fie-ne reprezentarea-n UE fructuoasă.

îmi văd viitorul şi are ochi tulburi, politica e o babă decrepită