Nu ştiu noi cum petrecurăm, dar ştiu că altele au fost într-un ceva loc drăguţ unde au băut foarte multe spirtoaso-cocktailuri-fantezii-primăvăratece. Ei, erau două tipe, cocktail-urile şi gigeluşul care aducea beutele, un tip interesant şi kinda hippie. Ei, şi era un pic mai mult decât evident trotilat. Şi avea papagal- nu, nu un papagal propriu zis, deşi recunosc că ar fi fost mişto “Polly wants a cracker!” ca theme pentru locul respectiv.

Ei, şi după ce le-a zis tipelor că el le bănuieşte de bisexualism -oh, şi ce rău i-ar fi părut lui să fie aşa, nu?- le-a mărturisit vădit emoţionat şi cu lacrimi în ochi -ei, nici chiar, da’ na, pentru emfâz– că se întreba el retoric deunăzi dacă au să vină mândrele în localul cu pricina de 1 mai sau dacă-s şi ele prin Vamă.

S-a prezentat * Apropo, eu sunt C.*. *Ştiam, sunt X.* *Am văzut pe bon, eu-s Z*
După care cele două i-au făcut o confesiune de care atârna viaţa lor. Şi anume, faptul că voiau să plece din toposul alcoolului omidă-style, adecătelea .. în aceeaşi stare ca şi el. Din respect, evident. Trotilate, ca să fim înţeleşi.

Şi el a aprobat printr-o înclinare a capului la 45 de grade fix (celsius?) şi cele două au comandat un rus alb şi-un ceai-gheaţă de insulă lungă.

Ei şi de-atunci, pe scurt, a început să plouă musoneşte, nebuneşte, în luna luuuuu’ marteeee, cu răsărit de tequila, ananas strecurat, hawaian albastru, cartier de New York şi o cuba liberăăă! Şi Che ar fi stat în mufă de la atâtea alcoale. Sau nu, dar na, să nu ştirbim autoritatea eroinelor noastre.

Ei şi într-un oarecare moment de luciditate debilă, cele două se vor hotărî că destulul este destul şi poate şi de-ajuns şi vor cere nota. Şi în fine, vor juca X şi 0 pe notă, după care X. va scrie pe popoul bonului numărul de telefon al lui Z. Şi i-l va da lui C., preparatorul de cocktailuri, bojbăind un “Nu e numărul meu” şi dispărând în zare. Apoi, volatile şi înfometate, vor achita – că deh, încă nu au ajuns la maturitatea necesară uşchirii din locuri fără plătirea lichidelor dionisiace- şi vor dispărea rapid, fără a lăsa urme la locul faptei. Bine, victimele au fost câteva pahare lăsate în ruşinea goală, fără gheaţă, fără strop în ele.

Şi apoi au mers la PhD de unde au achiziţionat o europeană şi o romă. Şi apoi Mc Donald’s, fiindcă .. fiindcă aşa se cade.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa. Mă-ntreb cum or să petreacă sfârşitul lumii eroinele noastre- şi partea bună e că probabil o vor face cu aceeaşi lejeritate.

Cât despre identitatea mândrelor…

That’s one secret I’ll never tell.
XOXO, Gossip Girl.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.