Era o vreme când mi se întâmplau şi lucruri normale. În general însă, sunt magnet de ciudaţi. Adică în troleibuz, chiar dacă sunt toate locurile libere şi mă aşez pe un scaun, sigur la prima staţie va urca o cohortă de muncitori cu chef de vorbă şi de „Bellissima, ai un ceas?”. În metrou, chit că mă transform într-un păianjen subteran şi mă tupilez într-un colţ, se va nimeri, într-un moment sau altul un aurolac hapciupalitic care să-şi sufle-n pungă fix lângă omoplatul meu stâng. Iar despre tramvaie .. despre astea vom vorbi în cele ce urmează.
Trebuia să ajung la dentist şi pe la biblioteca facultăţii ca să-l las pe monsenieur Cizek înapoi pe raft. Ca side something, m-a ajutat tare mult cartea aia la examen, dar m-a cocoşat. Cred că-s 5 kilograme de Imperiu Roman în ea.
Şi ca de obicei plec veselă nevoie mare de-acasă, cu traista-n spinare şi cu ochelarii de soare pe nas şi iau tramvaiul 20. Că stau la cuca măcăii, în Bucureştii Noi. Şi să nu aud că nu-i zonă periferică. Vă pocnesc cu topografia Bucureştiului peste ochi dacă îndrăzniţi să-mi spuneţi că nu stau unde şi-a-nţărcat dracu’ copchilaşii.
Şi la prima se urcă în tramvai un individ, ţigan de etnie, psihopat aşa el de fel. E d-ăla de se zgâieşte la tine într-atât de insistent că-ncepi să auzi zgomotul acela pe care-l face creta pe tablă. Şi na, m-am uitat pe geam vreo două staţii. La un moment dat mă-ntorc şi eu în dreapta – stătea paralel cu mine, pe scaunul celălalt. Şi ce-mi văd ochii mari? Omul se autosatisfăcea uitându-se la mine. Iisuse Hristoase, îşi scosese vrejul şi era în culmea plăcerilor. Nici nu am ştiut cum să reacţionez. M-am ridicat şi m-am dus în faţă, verde ca un şarpe boa. Am rămas aşa, şocată până la Victoriei, când m-a apucat revolta şi mă gândeam să mă duc să-i ard o carte peste mutra aia de psihopat onanist. M-am calmat în schimb şi m-am dus la facultate unde este tanti drăguţă bibliotecară care iarăşi m-a întrebat dacă mă mai poate ajuta cu ceva, dacă-mi merge bine, chestii d-astea care m-au făcut să-mi mai revin niţel.
Şi-apoi, în timp ce-mi priveam papucii, mi-a venit în cap cursul de relaţii internaţionale şi monopolul asupra puterii. Şi mi-am zis că e musai să mă duc la poliţie. Şi asta am şi făcut. Înverşunată, total lipsită de graţie, că na, ăla se masturbase lângă mine- cum dracului faci asta să sune mai academic de-atât?- şi nervoasă nevoie mare am intrat în secţie. Şi în pofida aşteptărilor mele, că na, mă duceam acolo să fac ce?- Plângere? Nici nu ştiu cum îl cheamă, la descrieri fizice mai mult decât că era negru, buzat, cvasichel şi gras şi-ntre 35 şi 45 de ani nu aveam ce spune – am fost ascultată şi ajutată. Mi s-a zis că-n cazul în care-l mai văd să sun la 112 şi ei vor veni de-ndată să-i aplice onanistului vesel o amendă cât extazul lui de mare. Nu s-a făcut mişto de mine, m-au respectat şi tratat aşa cum ar trebui tratat orice om care se află-n posesia propriilor capacităţi mentale.
Iată cum, cel puţin pentru mine, mitul cu poliţiştii a picat într-o frumoasă după-amiază de iunie. Am decis că pentru siguranţa mea sufletească şi integritatea mea corporală am să-mi achiziţionez un spray paralizant. Totodată, o să am grijă să car dicţionarul de politică oriunde m-aş duce, că ar fi mişto aşa să-l orbeşti şi pocneşti cu Blackwellu’ pe post de armă albă.
Şi în loc de concluzie, m-am gândit la ce le-aş face ăstora care nu-şi pot ţine proţapul închis de nicio culoare. I-aş pune să poarte bikini roz, pufoşi, foarte rezistenţi şi elastici. Şi i-aş atârna cu chiloţii pe post de ham de-o macara. Apoi aş mitui toţi copii din cartier cu bomboane şi i-aş pune să-l căpieze cu pistoalele cu bile. Să simtă cum e să fii umilit. Şi hărţuit. Că în fapt, asta s-a întâmplat, m-a hărţuit.
În final, îi urez molestatorului un călduros „Usca-ţi-s-ar”. Fucktard.
muierile ca tine nu pot înţelege şi aprecia asemenea complimente.
sunt o ignorantă
Just bad luck
Deghizează-te într-o ugly fatzilla şi vei observa o mică schimbare în comportamentul faunei urbane,adică plm nici cel mai 1337 necromancer alchimist de-al meu din Oblivion nu are ce să facă din ele ,nici măcar o poţiune sau ceva de crescut stamina
Oh snap!!! Nu stiu ce-as fi facut in situatia asta, probabil mi-ar fi luat urechile foc si as fi iesit pe geam. Yuck!
cred ca ochelarii de soare l-au excitat cel mai tare. si decorul era romantic, trebuie sa recunoastem.
– SpaceChimp e o idee bună cu degizatul. să mă-ngraş vreo dooj de kile, ca să mă asigur că sunt prea rotundă pentru a fi acostată de dintr-ăştia veseli care-şi consumă energia prin tramvaie.
– Leah, eu m-am înverzit şi m-am dus în faţă. M-am blocat.
– Mihai da, decorul era de vis, într-adevăr. Instiga la reverii şi masturbări în public. :))
Mda.Pai de asta s-a inventat Sticluta de parfom plina cu "ceai" de piper. Numa' gandeste-te ce misto ar fi evoluat situatia…..