Press ESC to close

laura ionescu

2 Articles
Luluts

Familia Arghir locuia la etajul șase și era condusă de Petru, un bărbat de vreo cincizeci de ani. Firele de păr alb i se veștejiseră în cap, acum un tron lucios pe care stăteau toate problemele lumii. Arghir se gândea mult, se gândea la orice. Trata cu aceeași seriozitate problemele lumii a treia, pe care le accesa printr-un televizor cu tub, la ora 17.00, și lipsa hârtiei igienice din baie, care îl lua prin surprindere de fiecare dată. Arghir se gândea la câini abandonați, la mezeluri și la nevastă-sa, care plecase când fetele lui erau mici. I se amestecau toate în cap și formau o pastă de nervi care-l făcea să molfăie cuvintele, să se bâlbâie și să aștearnă asupra interlocutorilor săi un taifun cu picuri de salivă.

Luluts

Mi-amintesc și acum primul drum cu metroul, am plecat de-acasă, am coborât cu liftul cele 7 etaje, nu-mi plăcea deloc liftul, nu asculta de mine niciodată. Am trecut de magazinul din colț, urma să fie o peripeție. PRIMUL MEU DRUM CU METROUL. Un fel de tramvai sau așa ziceau oamenii mari. Am mers câteva străzi până la Iancului, ea mă ținea de mână, eu îi priveam coroana de soare. Lumina i s-a prelins pe față până când am luat-o pe scările rulante, dinți de metal care ne coborau înăuntrul orașului. Am ajuns jos de tot, orașul avea două limbi, mama știa pe care trebuia să o luăm noi. Era cea care duce la Bucur Obor, asta e piața prin care se rătăcește tata în fiecare duminică.