Am tot întârziat să scriu postul acesta. Nu de lene, ci fiindcă m-am gândit că poate mi se decantează percepția asupra momentului și scriu fiind oleacă mai lucidă și mai puțin influențată de cele întâmplate. Dar nu prea s-a întâmplat asta.

Mă așteptam să ajung în Vamă și să mă îndrăgostesc de ceva. O umbrelă, o stea, plaja și dansatul pe ea, atmosfera etc. Ce-i drept, poveștile soră-mii despre Vamă, amplasate temporal undeva pe la începutul anilor ’80 (la care se adaugă cele ale lui Dan Iancu, de la începutul anilor ’70) au lăsat o mare amprentă asupra creierului meu predispus la a exagera orice eveniment relativ important. Ca să nu mai zic de melodiile celor de la Vama Veche care au montat niște schele mentale de proporțiile unui uriaș supraponderal care încă nu e star în nicio poveste (pe scurt, au edulcorat imaginea Vămii). Eu eram ceva la modul, ”mă duc în Vamă, locul în care începe lumea sau se sfârșește, colțul acela după care începe universul, blalala.” Acum, n-o fi fost dreacu atât de negru. Să vedem.

O vânzătoare a încercat să mă tragă în piept cu 4 lei, dar m-am dus repejor la magazin, mai înfoiată decât un cocoșel de luptă și mi-am recuperat averea.

Toți făceau pipi în mare. Oricât de boem și de minunat li s-ar fi părut lor, în nebuloasa pe care o aveau în emisfere la ora respectivă, mie mi s-a părut de-a dreptul scârbos. Nu spun că era arhiplină stațiunea de bude, ci că și-ar fi putut transporta cârnăciorii până la tanti aia care avea un WC public cu taxă.

Oamenii beți sunt inconsecvenți. Adică trecea unul ”wow, ce bune sunteți”, altul ”wow, ce nașpa sunteți”. Mie nu-mi place acest shift violent de la o stare la alta (haha).

Doi aproape că au făcut sex lângă noi. Mă rog, erau într-un ritual macabru de rotire pe plajă, cu pantalonii în vine, încât nu prea știu dacă erau oameni sau vreo specie de extratereștri care-și folosesc buricele pentru sex.

De dimineața am văzut un nene cu moacă de centaur (cam așa) care nu dorea să se bronzeze cu urme. Atât și nimic mai mult de zis.

Nu poți să dormi pe plajă, că te trezești criogenizat.

 

+

Vama nu e o stațiune, e un club mare în aer liber. Suficient de mare încât să se împace din punct de vedere muzical și capra și varza și barza.

E mișto să vezi oameni cu sacoșe termowhatevah, bând bere după bere pe plajă la 3 noaptea.

Până și budele alea turcești fac experiența mai verosimilă.

Compania mea a fost grozavă și a dormit ca doi prunci pe cearceaf, îmbrățișate.

Am făcut mișto, în timp ce compania dormea, de câțiva neni și nenuțe, rătăcite de pe la vreo nuntă, care făceau poze dimineața, la răsărit, cu soarele în mână.

Răsăritul a fost .. wow.

Am văzut meduze!

Apa era rece și clară.

 

A fost okay. Poate că dacă a doua zi nu mergeam pe un petic de litoral pustiu, nu mâncam te-miri-ce-uri marine de genul: hanus, guvizi, rapană, chefal, midii,  într-o colibă ai căror pereți erau făcuți din trestie uscată și nu dormeam ca niște mâțe la umbră, sub umbreluțe, Vama nu și-ar fi pierdut însemnătatea. Rapană ftw.

PS:  Pentru cei care ajung aici căutând insighturi despre Vamă, menționez că am 21 de ani, nu 15, și că nu cunosc motivul pentru care nu am ajuns până acum acolo. Și că nici nu-mi prea pasă. Oac.

6 thoughts on “În Vamă

  1. Fiecare generatie isi lasa amprenta peste Vama Veche….aia pe vremuri erau boemi si culturisti(adica faceau cultura) astia sunt etnobotanisti si cu gandul la mucificarea totala!

  2. Da, da, luluts a prins esenta. Totusi o precizare semnificativa: nu unul zicea “ce bune sunteti” si altul “ce naspa sunteti”. Acelasi zicea chestia asta la interval de 3 beri. De aici inconsecventa.

  3. Da ! Vama nu mai este ce-a fost, dar … nici noi nu mai suntem cum eram. 🙂 Oricum, prefer Vama ( cu plusurile si minusurile ei ) decat Mamaia lu’ Mazare sau Eforiile sindicalistilor.

  4. Mergi în Vamă în timpul sesiunii. Nu o să mai vezi oameni care se pişă în mare sau care îşi beau minţile.

    Acum câteva săptămâni am văzut pe plajă o tipă cu o sacoşă de cărţi, un cuplu de 50 de ani, un tip citind de pe un Kindle şi alte chestii destul de faine.

  5. nu doar locul asta de duce de rapa …ci cam toata tara in fine. nu am ajuns niciodata in vama veche dar am auzit de la prieteni ca numai este ce a fost. oricum conteaza ca tu sa te fi simtit bine…iar cat despre povestit le zici destul de frumos. mult succes in viata

  6. Am mers si eu anul trecut cu a mea jumatate in Vama dupa mult timp (mentionez ca nu fusesem impreuna pana acum), sunt mai multe pros and cons:
    +Nu a disparut in totalitate atmosfera de sat dobrogean rupt de lume, nici locurile de mancat nu s-au gentrificat de tot.
    +In timpul saptamanii a fost chiar ok, plaja libera & curata, pista de biciclete spre Bulgaria, roackerii din generatia 80-90 cu copilasii
    +O tanti salvamar tinerica si blonda care i-a aplicat un ippon perfect unui betiv care s-a gandit sa-si dea hainele rechinilor si sa o incerce sa o rastoarne in nisip

    -masini pe plaja, masini pe plaja si mai ales masini pe plaja. Daca tot faceti o manarie si veniti cu masina firmei pana aici, macar lasati-o in sat ca nu moare nimeni
    -preturile la restaurante mai ceva decat prin Centrul Vechi
    -faptul ca am auzit mai mult Shakira decat altceva prin jur

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.