30

Am putut, încă de când eram mică, să-mi imaginez că orice am în față era cu totul altceva. Jocul meu preferat nu era legat de vreo păpușă sau de vreun maimuțoi de pluș. Nu duceam lipsă de ei, ba dimpotrivă, îmi invadaseră camera ca o armată de prieteni neînsuflețiți, cu ochișori ficși de plastic, dovezi […]

READ MORE

acum, aici

Ce aproape pare totul și ce departe e de fapt. Sau invers, nu-mi dau seama. Era o tragedie să fii nevoit să rămâi în casă atunci când erai copil. Și acum e, dovadă că o parte din noi rămâne mereu cu un picior în copilărie sau ce credem noi că mai știm despre ea. Veneau […]

READ MORE

Prognoze [II]

După ghicitul în cafea, practică întreruptă de moartea membrelor găștii de băbuțe și, deci, tristețea direct proporțională a întâlnirilor la cafea, mamaie a trecut la ghicitul în gesturile pisicilor, o tehnică mai simplă de a dibui vremea. Urmărea să vadă cu ce lăbuță se spală pisicile ca să prezică dacă vremea se va înrăutăți sau […]

READ MORE

Prognoze [I]

Mamaie ghicea vremea în multe lucruri. Ce nu știu este dacă făcea asta din cauză că nu prindea niciodată ora la care se dădea buletinul de știri sau pentru că nu prea ne interesa de fapt vremea adevărată, ci cea pe care o puteam prezice și, deci, controla. Erau anii ’90, iar televizorul nostru mergea […]

READ MORE

sala

M-am reapucat de sport acum vreun an și jumătate. Mă rog, reapucat e mult spus, în afară de niște jujitsu de generală și aerobic pe vremea când încă mai aveam casete cu Olivia Newton John, corpul meu n-a făcut decât exercițiul aplecării peste cărți, ca să nu zic direct laptop. Și al ieșitului la bere, terase, […]

READ MORE

Dezordinea

Mi-am auzit despărțirile. Unele au fost tocuri pe asfalt; mersul cuiva care se îndepărtează. Altele au foșnit ca un ambalaj de plastic într-o liniște deplină.Alte despărțiri îți umplu urechile și nările și ochii și gura, ca un val din care ajungi să muști fără să vrei. Unele despărțiri fac zgomotul unui cearșaf pe care-l rupi […]

READ MORE

Autocontrol

Când eram mică, eram țicnita grupului. Eram copilul ăla care sărea garduri, fura vișine (care sunt cel mai underrated fruct ever), suna la soneriile babelor (acum numim asta cardio), care voia să meargă pe străzi pe care nu le știa nimeni – ceea ce nu sună riscant, dar atunci aveam haite de maidanezi în cartier […]

READ MORE

10 minute

În parc.Mă duc acasă. A fost lungă ziua asta, cam ca o gumă de mestecat care îți rămâne prinsă de dinți. Sau, dacă știi, de aparatul dentar. N-aveai voie să mesteci gumă, dar ți se făcea poftă și trișai.Îmi cântă ceva chill în căști, dar afară e noapte. Nu știu de ce, dar parcul Carol […]

READ MORE

Triptic

1R. știi, cândva mama mi-a zis cel mai tare lucru din lume. eram mică și nu știam sa număr. am început sa vorbesc târziu. sunt singuratică, chiar sunt. sunt un copil care stă într-o căsuță în copac și scrie, iar tu ești un copil care aleargă pe câmp în jurul soarelui, niciodată în cerc. tu […]

READ MORE